Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc eu, spune o vorbă înțeleaptă care conține și această ironie a sorții: de multe ori pe parcursul vieții, suntem „loviți” din imediata noastră apropiere. Din locurile pe care le-am construit tocmai pentru a ne asigura paza, intimitatea și protecția personală.
Nimic nu este mai dureros decât să te lovească cei din familie sau prietenii apropiați.
Desigur, Cel Rău – responsabil cu vrajba între oameni – știe asta. Și provoacă pentru fiecare această grea încercare. Prietenii și familia îți știu firea, îți cunosc vulnerabilitățile, îți știu obiceiurile. Știu unde te doare iar, dacă este să lovească, lovesc exact acolo unde te doare cel mai tare.
Poate că ai o șansă cu dușmanii. Scapi ignorându-i și arătându-le indiferență, dar de cei apropiați nu poți scăpa așa ușor. Așa că această vorbă, înălțată ca rugă către Dumnezeu, este mereu valabilă.
Îmi știu dușmanii, Doamne, dar Te rog fierbinte să mă ferești să fiu lovit de prietenii mei sau de familia mea…!
Foto @ Alexandru Uiuiu / Revista Zestrea
