Lelea Floarea Cosmi, ultima opincăreasă din județ, care de curând a primit titlul de tezaur uman viu, are 87 de ani, e mai plină de energie ca mulți vârstnici mult mai tineri decât ea și nu se abate de la tradițiile de Crăciun! Cu câteva zile înainte de Crăciun și-a pus șorțul, s-a înarmat cu voie bună și glumele-i specifice și l-a sacrificat pe „Ghiță”, în propria bătătură, cum face de când se știe.

Floarea Cosmi, ultima opincăreasă din Bistrița-Năsăud a ajuns la venerabila vârstă de 87 de ani. Plină de viață și energie, lelea Floarea nu se abate de la tradițiile de sărbători, astfel că, acum câteva zile a ignorat temperaturile scăzute și și-a făcut treabă în bătătura casei sale din Runcu Salvei.

L-a sacrificat pe „Ghiță”, cum face în fiecare an, în ciuda vârstei îndelungate. I-a fost alături bunul său prieten, etnograful Iosif Ciunterei, care a documentat și surprins în imagini întreg procesul.

Deși porcul nu mai e crescut de ea, ci cumpărat de la vecini, ziua sacrificiului este o sărbătoare în sine, un adevărat ritual ce adună vecini și prieteni:

„Acum nu-l mai țin eu, de vreo câțiva ani iau de la vecinul ăsta al meu. Când trăia omu’ meu, tăiam câte doi odată. Dar, acum, după cât mănânc eu, nu mi-ar trebui, dar parcă nu vine Crăciunul dacă nu tai porcul,” îi povestește lelea Floarea lui Iosif Ciunterei.

Ziua începe înainte de ora cinci dimineața, când Lelea Floarea și vecinii se apucă de treabă. Porcul este pârjolit cu paie, după datină, pentru a da șoricului un gust autentic:

„Alt gust are șoricul dacă e pârjolit cu paie. Am fiert și jinars cu săcăre’, că pe Runc așa se bea. Mai demult, înveleam porcul cu un suman, să nu se răcească, cât cei ce lucrau cu el beau un pahar de jinars”, spune opincăreasa.

După ce porcul este spălat și presărat cu sare, se așteaptă ca șoricul să se înmoaie. “Apoi, se desface porcul, momentul mult așteptat, să vedem dacă porcu-i de carne ori de slănină. Anu’ ăsta al meu îi de slănină. Îi bine, cea mai bună mâncare îi o dărabă de slănină, cu ceapă și brânză,” adaugă cu umor Lelea Floarea.

Cârnațul făcut cu mațe de la porc și afumat în pod

În mediul rural, ajutorul între vecini este o lege nescrisă. Cei care vin să o ajute pe Lelea Floarea sunt răsplătiți cu țuică fiartă și cu pomana porcului: “Știu că oricine vine pe tot parcursul anului, dacă n-am mâncare făcută, scot o bucată de cârnaț, îi fac un ochi și o bucată de coleșă, și are mâncare pe masă.”

După ce porcul este secționat, carnea și celălalte organe se taie și se dau prin mașina de tocat. Din ele se pregătesc mai apoi cârnați, caltaboși, jumări și alte bunătăți:

„După ce bagă porcu-n casă, noi ne apucăm să tăiem carnea și s-o dăm prin mașină pentru cârnați. Nu cumpăr mațele din comerț, le folosesc pe cele ale porcului, că așa păstrez gustul bun de altădată.”

Cârnații, slănina și alte bucăți din porc sunt duse în pod pentru afumat, după metode vechi:

„Cârnațul îl duc în pod la afumat. Acolo îl pun pe rude ce le am din bătrâni. În pod duc și slănină, și picioarele, și toate ale porcului ce se afumă. După sărbători, după ce-s afumate toate, fac și garniță. Amu’ pot sta liniștită, că oricine vine, am cu ce-l omeni’.”

Foto/Video: Cu Iosif pe Coclauri