„Pentru unii sunt povești, pentru alții amintiri desprinse de realități trăite. Pentru a putea fi spuse, unii și-au dat viața în Decembrie ’89…” Astfel și-au motivat demersul specialiștii de la Arhivele Bistrița-Năsăud. Aici a fost inaugurată astăzi o tulburătoare expoziție despre anii comunismului.
În 17 decembrie 1989, la Timișoara mureau împușcate primele victime ale Revoluției din Decembrie 89. În amintirea acestora, la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud a fost inaugurată astăzi o tulburătoare expoziție foto-documentară.
Între exponate se regăsește și celebra carpetă cu răpirea din Serai, dar și peștele bibelou de pe televizor cu nelipsitul mileu.
Un costum de pionier, un radiator străvechi încă funcțional care se dorea o piedică împotriva frigului crunt din blocurile de beton, dar și o butelie – bidoane și sticle de sifon, magnetofoane și tulburătoare fotografii, manuale de pe vremuri, la fel de celebrele oracole – au fost de asemenea expuse la Arhive.
Nu lipsește nici butelia – atât de prețioasă în Epoca de aur, dar nici jucăriile sau vitrinele cu bibelouri de pe vremuri.
În sala de expoziții a fost reconstituit și un birou al temutei Securități, unde românii erau chemați frecvent să dea declarații.
În ton cu tema expoziției, specialiștii de la Arhive și-au întâmpinat oaspeții cu sandwich-uri cu parizer și pateu cu castraveți murați. Asta se servea pe vremuri la petrecerile tinerilor, în așa numitele „ceaiuri dansante”.
„Eu am prins o copilărie fericită, grație părinților care au încercat să suplinească lipsurile din societate. Era coadă peste tot. Coadă la mâncare, coadă în alimentare – alimentele ajungeau la populație pe cartelă, cu porția. Aveam dreptul la o jumătate de franzelă de persoană, o jumătate de kilogram de zahăr și ulei pe lună…
Existau restricții la lumină, dar și la apă caldă, pe care o primeam doar două ore pe seară, din două în două zile… Au existat și numeroase clădiri sau întreprinderi care pot fi socotite drept realizări. Dar trebuie punctat faptul că în 89, întreaga societate trăia într-o sărăcie cruntă. Pentru că România trebuia „să-și plătească datoria externă”, conform discursului oficial de atunci…
Libertatea noastră de azi se datorează sacrificiului unor persoane care și-au dat viața în 16, 17, 18 și 19 decembrie 1989 – la Timișoara, București și alte orașe-martir.
Trebuie să ne amintim de ei și să le păstrăm memoria vie. Dacă noi uităm, istoria se va răzbuna pe noi – repetându-se, cum spunea și Nicolae Iorga…”, a precizat Cornelia Vlașin, directoarea instituției.
„Vedem ceea ce suntem, comparând totul cu ceea ce am fost… Aproape tot ce vedem aici, referitor la istoria noastră, are la bază hârtia… Anii au trecut, între timp, iar noi ne îndreptăm spre digitalizare. Ceea ce pe vremuri păstram pe hârtie, acum păstrăm în format electronic. Ne întrebăm ce se va întâmpla peste 1000 de ani, când noi vom fi simple coduri numerice… Ne va mai putea accesa cineva? Va ști ce s-a întâmplat în zilele noastre…? Cred că trebuie să găsim metode să păstrăm istoria vie. Felicitări celor de la Arhive și celor care au contribuit la realizarea acestei expoziții”, a transmis primarul Gabriel Lazany, prezent la eveniment.