Câinele care latră își cam apără teritoriul și, de obicei, nu mușcă dacă nu i-l încalci. Dar cu câinele mut e într-adevăr o problemă… Umblă pe ocolite, se apropie din spate, poate fi turbat și numai te apucă nepregătit și te sfâșie. Așadar, mare atenție cu el.

Omul tăcut din fire nu este periculos. Este chiar plăcut să stai în preajma lui, pentru că tăcerea e de multe ori aur curat într-o lume a rumorii generalizate și a vorbăriei fără căpătâi, rost și sens.

Dar în proverbul nostru este vorba despre o altfel de tăcere: cea a omului care își ascunde gândurile. 

Acesta este la fel de periculos ca și câinele mut sau ca și polițistul care împușcă mortal fără focuri de avertisment.

Am și eu o cunoștință care dintr-un om afabil, cu suflet deschis, vesel și povestitor s-a transformat în ultimul an, în prezența mea, într-un cartof fiert și mofluz care vorbește rar și sec… Iar asta m-a făcut să încep să mă tem de el, ca de câinele mut – din instinct, fără a ști acest proverb.

Așadar recomandarea este valabilă: să ne ferim de câinele mut și de omul tăcut, cu gânduri ascunse… Căci la nimic bun nu ne putem aștepta din partea lor. Să fim atenți la cei care-s schimbători precum vremea, fiindcă sunt greu de oprit cu o umbrelă, când se apucă să ne facă rău…