Înarmat cu sapă, topor și clești – Damaschin Berende – voluntar Tășuleasa Social – a făcut un gest impresionant, zilele trecute. A curățat un mormânt istoric din cimitirul evanghelic din centrul orașului. Este vorba despre mormântul familiei Textoris – una dintre cele mai importante familii ale orașului.

Ansamblul funerar Textoris din Cimitirul Evanghelic Bistrița cuprinde trei pietre funerare. Una dintre ele îi aparține Camillei Textoris – născută în noiembrie 1854, decedată în martie 1901, la doar 47 de ani. La începutul anilor 1900, în Bistrița funcționa o fundație cu numele ei.

Este – după știința noastră – singurul mormânt din Bistrița care are (în centru) o piatră funerară realizată din celebra marmură de Carrara – marmura în care obișnuia să sculpteze Michelangelo însuși.

Literele de pe monument sunt greu de descifrat acum. În partea superioară este inscripționat cuvântul „Trauerdenkmahl” (memorial funerar). Deasupra este conturată o salcie… Mai jos se poate încă ghici numele Michael Textoris…

Detalii despre destinul tragic al lui Michael Textoris puteți reciti mai jos:

ALTE Vremuri: Casa Michael Textoris de la Poșta Veche ascunde o crimă oribilă

Tot marmură de Carrara s-a folosit și în construcția monumentului Taj Mahal din India – inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1983. Marmură de Carrara s-a folosit și la arcul de triumf din Londra, aflat acum la intersecția Oxford Street, Park Lane și Edgware Road. Inițial, acesta fusese amplasat la intrarea în grădina Palatului Buckingham, una dintre reședințele familiei regale britanice.

În cimitirul evanghelic din Bistrița își dorm somnul de veci cel puțin 10 dintre membrii familiei Textoris. Conform cifrelor care pot fi încă descifrate pe pietrele funerare, cel mai vechi an de naștere este 1810. 

Piatra funerară gri cuprinde patru nume ale familiei Textoris, inclusiv Regine Textoris și Luise Textoris. 

Luiza Textoris este și un personaj într-un roman oniric fantastic publicat în 2012, de romancierul și criticul stabilit în Cluj – Corin Braga. Acesta obișnuia să se plimbe prin cimitirul evanghelic – pe când era profesor la Colegiul Andrei Mureșanu – iar piatra funerară a Luizei Textoris l-a impresionat într-atât încât a transfigurat persoana din Bistrița într-un personaj livresc.

Din păcate, în ultimii zeci de ani, mormântul Textoris a devenit invizibil în cimitir. Era în permanență acoperit de o uriașă încrengătură de iederă.

Cei care și-au asumat firave tentative de a curăța  mormântul s-au lăsat repejor păgubași după ce și-au rupt hainele încercând să sară gardul care împresoară mormântul sau să constate că iedera înghite totul la loc, în doar câteva zile… 

A fost nevoie de curajul și încrâncenarea unui voluntar Tășuleasa Social pentru a rezolva problema.

Damaschin Berende a petrecut în cimitir ore întregi „înarmat” cu lopată, topor și clești de grădină uriași până a dat de capăt provocării. A mărturisit că o face în numele Tășuleasa Social și de dragul unui prieten. Din admirație pentru străvechii cetățeni ai burgului, care au construit, practic, cetatea. Care au scris istorie la Bistrița…

De altfel, tot din respect pentru această comunitate, Tàșuleasa Social a și oferit și amplasat in fața Bisericii Evanghelice – o bornă Via Transilvanica. 

În 2018, preotul Johan Dieter Krauss recunoștea starea de degradare a unor monumente funerare din cimitirul evanghelic. Preotul paroh de atunci sublinia că întreținerea lor este datoria concesionarilor.

„Pentru această vară, parohia și-a propus identificarea acelor morminte în care sunt înmormântați personalități importante ale Bistriței, care nu mai au urmași care să întrețină aceste morminte. Ne propunem să le reatribuim cu sarcina explicită de a păstra monumentele funerare neschimbate la locul lor și a le întreține în stare bună”, declara preotul în 2018.

Totodată, s-a vehiculat atunci și posibilitatea ca aceste monumente să devină „morminte de onoare” care să fie îngrijite de Parohia Evanghelică CA, cu sprijinul Asociației Sașilor Bistrițeni din străinătate. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, din păcate. 

În Lista Monumentelor Istorice actualizată periodic de Ministerul Culturii, se regăsește și piatra funerară a lui Johann Hügel – monument de clasa B, din cimitirul evanghelic de pe strada G-ral Grigore Bălan nr. 2.

(va urma)