Piața Unirii din Bistrița s-a animat astăzi, la prânz, cu prilejul celebrării celor 165 de ani de la Mica Unire. Sute de bistrițeni au înfruntat temperaturile negative și au încins Hora Unirii în preajma statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Mica Unire a fost celebrată astăzi la Bistrița, cu o ceremonie militară și religioasă organizată la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din Piața Unirii,
Ceremonia publică a presupus acordarea onorului militar, intonarea Imnului Național al României și oficierea unui serviciu religios.
Consiliul Județean BN, Primăria și Instituția Prefectului au depus o coroană de flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. O altă coroană de flori a fost depusă din partea Garnizoanei Bistrița. În program a fost inclusă și garda de onoare care a defilat în fața autorităților și a bistrițenilor prezenți.
Prefectul Teofil Cioarbă a citit mesajul transmis de șeful Guvernului cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române. „În urmă cu 165 de ani, pe 24 ianuarie, românii și-au unit eforturile și au pus bazele României ca stat național, unitar și democratic. Și atunci, mulți s-au opus. Și din afara țării, dar și din interior. Pentru interesele lor, ar fi fost mai bine ca românii să nu fie UNIȚI. (…)
În primul rând unirea pe care marele Cuza a dorit-o și a simțit-o devine realitate prin Autostrada Moldovei. Unirea economică efectivă a Moldovei cu restul țării va conduce, în sfârșit, la dezvoltarea rapidă a zonei, prin creșterea investițiilor și crearea de noi locuri de muncă, mai bine plătite… (…)
Există încă multe inegalități sociale care trebuie corectate.
Prioritatea momentului este rezolvarea cerințelor îndreptățite ale agricultorilor și transportatorilor. Iar rolul Guvernului este să dialogheze cu toate categoriile sociale care reclamă neajunsuri și inechități!”
Primarul Ioan Turc a remarcat aspectul excepțional al evenimentului istoric „de natură să ne dea curaj din generație în generație. Contextul internațional a fost unul favorabil. După ce Rusia a pierdut în 1856 Războiul Crimeii, Moldova și Țara Romînească au scăpat de protectoratul rusesc. Alegerea unui singur domnitor, atât în Moldova, cât și în Țara Românească a fost o idee strălucită. După o luptă diplomatică asiduă, unirea a fost desăvârșită prin unirea guvernelor, a parlamentelor și alegerea Bucureștiului ca și capitală a noului stat modern România. Excepțională a fost solidaritatea românilor, a patrioților români, a liderilor din Muntenia și Moldova în raport cu un ideal înalt…”
În final, bistrițenii prezenți s-au prins în tradiționala Horă a Unirii:
În fiecare an, pe 24 ianuarie, sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române. Evenimentul este cunoscut și sub numele de „Mica Unire”. Este considerat primul pas spre înfăptuirea statului național unitar român, iar în acest an se împlinesc 165 de ani de la marele eveniment.
Hora Unirii – poezia lui Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în revista lui Mihail Kogălniceanu – se cântă în fiecare an pe 24 ianuarie, reamintind astfel momentul în care Moldova și Țara Românească s-au unit sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.
Hai să dăm mână cu mână,
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăției,
Pe pământul României!
*****
Unirea Principatelor Române a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul Războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale Imperiului Rus la Dunărea de Jos, fără a consolida efectiv Imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii.
Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală – între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.
La începutul anului 1859, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.
Motto:
„Îi plâng pe proști și proștii mă înving.”
(Ana Blandiana- Eclipsă)
La Bistrita un exemplu de prostie se găseste în Piata Unirii, unde încă din 2012, fostul primar Ovidiu Cretu a mutat bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean (IJP), fără să stie că numele pietei se trage de la Marea Unire din 1918 si nu are nimic in comun cu „Mica Unire”. Dar, după mintea cea proastă a lui Cretu, Unire să fie, nu conteaza dacă-i Mare sau Mică. Bustul a fost comandat de IJP pentru că Alexandru Ioan a pus bazele Poliţiei moderne în România si a fost dezvelit initial în anul 2004 în fata sediului Politiei, aducând în plus o nota de vizibilitate asupra clădirii care seamănă mai mult cu un bloc de garsoniere din perioada comunistă. De atunci în fiecare an la 24 ianuarie în Piata Unirii politicienii bistriteni se adună ca oile lângă bustul lui Cuza pentru a rosti niste discursuri penibile pline de formalism, fără să respecte adevărul istoric legat de Unirea Principatelor din 1859 . Iata ce spunea marele savant Nicolae Iorga în cartea sa intitulată „Neamul românesc in Ardeal si Tara Ungurească la 1906”:
„Pe la 1870 romanii n-aveau deloc „inteligenţa” in Bistrita şi credincioşii se închinau la bisericuta de lemn din capatul târgului. Dar, necontenit a crescut apoi bogaţia, însemnatatea, numarul suburbienilor din Maierişte şi din Stupini, cari traiesc din lucrul câmpului si din pomărit, al celor din „Hrube” unde cărămidarii gătesc cel mai bun material de clădire din Podeni, unde din iobagi (căci aceasta înseamna „podeni”, podani) s-au ales zidari neantrecuţi. Bisericuţa a fost strămutată în satul de luptă cu saşii al Lechinţei, iar în loc s-a căpătat de la catolici biserica de astăzi unde slujeste un PROTOPOP UNIT”. Este vorba de Biserica greco-catolica din piata Unirii din Bistrita, cunoscuta si sub numele de “Biserica de la Coroana”. Reamintim ca in 1893 biserica (fosta a minoritilor) impreuna cu ansamblul manastiresc nefolosit la vremea respectivă, fusese cumpărate de Biserica Greco-catolică, cu suma de 35.000 de florini avand in vedere ca la acea vreme romanii nu aveau voie sa isi construiasca biserica in interiorul orasului. Dupa cumparare, au fost efectuate ample lucrari de reabilitare interioara si de adaptare la nevoile cultului greco-catolic. De asemenea, porticul vestic a fost refacut in stil gotic si a dobândit aspectul actual în perioada interbelică.
În 1948 regimul comunist a desfiinţat Biserica Greco-catolică, drept urmare şi lăcaşul de cult impreună cu toate bunurile sale au fost preluate de către ortodocşi.
Prin urmare Piata Unirii din Bistrita este locul care are cele mai profunde legaturi cu Marea Unire de la 1 Decembrie, 1918. De aici a plecat spre Alba Iulia delegatia romanească din partea Comitatului Bistrita-Năsăud participantă la Marea Adunare Nationala convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, dupa ce “Credentionalele” fuseseră sfintite in Biserica Romana Unita din Bistrita.
De aceea, bustul lui Cuza din Piata Unirii trebuie sa fie mutat înapoi la IJP, unde se mai află încă soclul de marmură de pe care a fost dislocat în 2012 de către fostul primar Ovidiu Cretu, iar in locul lui din Piata Unirii sa fie ridicat un monument evocator al Marii Uniri din 1 Decembrie 1918 .
Acest „Monument al Unirii” ar putea fi realizat sub in forma de obelisc având înăltimea totală (soclul + obeliscul propriuzis) de 1918 cm . Obeliscul propriuzis de la soclu până în vârf ar trebui sa aiba 1600 cm (anul primei uniri sub Mihai Viteazul), iar împreuna cu soclul de la baza de 3,18 m sa se ridice la 1918 cm (anul Marii Uniri).
Pe trei dintre laturile obeliscului s-ar putea amplasa efigiile din bronz ale domnitorilor Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Regele Ferdinand, iar pe cea d-a 4-a latura ar putea fi trecute numele delegatilor din Comitatul Bistrita-Nasaud participanti la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, dând astfel o personalizare locală Monumentului Unirii.
De asemenea, pe soclul monumentului s-ar putea monta un basorelief din bronz executat după imaginea fotografică a Marii Adunari de la Alba Iulia, avandu-i in prim plan pe episcopii Iuliu Hossu si Miron Cristea .
Ar fi cazul ca primarul Ioan Turc care a început bine mandatu său cu inlăturarea strutilor si merelor de plastic de pe străzile orasului să continue corectarea tuturor aberatiilor din perioada administratiei Cretu, care au adus orasului Bistrita „faima” nefericită de Caracalul Ardealului.
(Vezi: http://www.catavencii.ro/bistrita-orasul-unde-s-a-rasturnat-carul-cu-peisagisti-tembeli/)
Nici o legătură nu are Bistrița cu unirea principatelor Moldova și Țara Românească.