Bogații trăiesc pe altă planetă, numai ei între ei, undeva deasupra pământului. Când se scumpește pâinea săracului ei devin și mai bogați, iar când crește prețul petrolului și curentului, banii dați de cel ce își întoarce buzunarele tot la ei se duc…

Dacă îi cere bogatului unul de-o pâine – i-ar da… Dar nu știe cât costă o pâine așa că mai bine nu îi dă. El știe numai cât costă studiile copiilor la Londra și Paris, mașinile scumpe, vacanțele comandate de neveste, chefurile cu alți bazați și cu politicienii corupți. Dacă oamenii se revoltă că nu au o pâine pe masă el spune: dar să-și cumpere cozonac…!

Nu crede bogatul necazul săracului, pentru că nu îi stă mintea la așa ceva. El e putred de bogat – mare vorbă asta – și are grija bogăției ascultând de alții ca el cum să o sporească.

Dar știți când devine bogatul atent la sărac?

Când acesta – ajuns la limita suportabilității – îi bate slab la ușă cu coasa în mână și zice: dă-te jos din corcoduș, că am pus de o răscoală, de o revoluție…

Numai atunci crede bogatul săracului.

Și mai are bogătanul o problemă: că nu poate trece cămila prin urechile acului…, dar aici nu dezvolt, că voi sunteți deștepți. Săraci, da’ deștepți…!