Cât îi datorează bistrițenii genialului cărturar Nicolae Iorga ? Enorm – susțin specialiștii de la Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud. Nicolae Iorga a vizitat de câteva ori Bistrița și Năsăudul. Tot el este cel care scos la lumina impresionanta arhivă a Bistriței, exploatând-o și publicând-o în două volume de excepție.
„Interesul lui Iorga pentru Bistrița i se datorează profesorului Albert Berger.
Berger a fost cel care a ordonat și inventariat Arhiva veche a orașului. Era și profesor la Gimnaziul Evanghelic, iar Iorga – în calitatea sa de intelectual care ținea legătura cu oamenii importanți din Transilvania, a intrat în contact și cu Albert Berger. Așa se explică cele două volume de excepție din 1899 și 1900. Pare să fie aici mâna lui Berger, care i-a pus la dispoziție lui Iorga toate documentele.
Nicolae Iorga a fost cel care le-a publicat pentru prima oară.
În perioada interbelică, Nicolae Iorga i-a cunoscut și pe Iulian Marțian și Virgil Șotropa – profesor filolog, publicist, membru de onoare al Academiei Române.
Interesant este că în 1936 Arhiva orașului Bistrița a fost dusă la Năsăud. A rămas acolo până în 1944, când militarii maghiari au luat-o și au trimis-o în Ungaria. Abia în 1953, Arhiva Bistriței a revenit în România, fiind trimisă la Cluj. Și asta deoarece Clujul era centrul regiunii pe atunci.
Când spunem Arhiva Bistriței, putem să ne imaginăm peste 200 de metri liniari de documente extrem de valoroase.
Este una dintre cele mai mari și mai valoroase arhive medievale și moderne păstrate în Transilvania. Nu e patriotism local ieftin. Asta e realitatea”, a explicat istoricul și arhivistul Adrian Onofreiu, pentru Bistrițeanul.ro.
(va urma)
Din Cațavencii aflăm că „Între sfârșitul primului război mondial și jumătatea anilor ’30, Nicolae Iorga a emanat mai multă cultură decît trei generații de cărturari luate la un loc. Studii, istorii, eseuri, enciclopedii, cursuri, drame, publicistică, discursuri, conferințe și volume de poezie țâșneau din mintea lui neobosită într-o cadență de mitralieră. Ceea ce în vremea campaniei din Bulgaria, cînd a scris 40 de cărți, părea un record, a devenit regulă.
Iorga depășea în mod obișnuit 40 de cărți pe an, și nu făcea asta stînd închis în bibliotecă, ci umblînd permanent prin lume, bîntuind capitale și universități, călătorind, vizitînd, făcînd politică și guverne, editînd ziare și construind case, punînd pe picioare tipografii, uneltind în culisele palatului și ducînd războaie publice.
Universal și inepuizabil, genial o dată la fiecare trei volume, Iorga nu poate fi comparat în materie de vitalitate culturală cu nimeni. Contemporanii aveau impresia că Iorga se hrănea, de fapt, cu cultură, că mintea lui hămesită și încăpătoare absorbea cunoștințe și în timpul somnului, iar în momentele de trezie avea loc un fel de fotosinteză cerebrală spontană care elibera oxigen intelectual în atmosfera epocii sale…”
Multe și savuroase detalii despre viața lui Nicolae Iorga sunt disponibile și în aște articole publicate în Cațavencii – AICI.
Va urma
Rubrică realizată în partenriat cu Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud