Impresionante detalii despre bistrițenii de demult: Potrivit lui Albert Berger (cercetător al arhivelor Bistriței din secolele 13 – 16), în jurul anului 1500 existau aici 500 de gospodării plătitoare de impozite (hospites). În cetate trăiau atunci 138 de chiriași (inquilinos) și 5 săraci scutiți de impozite (pauperes)…
În volumul Bistrițenii și Bistrița. Cuantificări statistico-demografice ale recensămintelor oficiale, Mircea Chira ne oferă câteva detalii deosebit de interesante despre organizarea orașului nostru de acum câteva sute de ani.
Principatul Transilvaniei (din 1765 – Marele Principat), subordonat direct Curții de la Viena, cuprindea în structura sa administrativă nouă scaune și două districte săsești: Brașovul și Bistrița.
Districtul Săsesc Bistrița își avea reședința în orașul Bistrița, care apărea în documente, până la jumătatea secolului 19, ca având trei părți distincte: Cartierul de Jos (Untere Vorstadt), Bistrița și Cartierul de Sus (Obere Vorstadt).
Orașul era locuit aproape exclusiv de sași pe atunci. În Cartierele de Jos și de Sus locuiau și români în proporții proape egale cu sașii. Până la jumătatea secolului 19, maghiarii erau prezenți în număr relativ mic în Bistrița.
În 1850, Circumscripția și orașul Bistrița aparțineau de Districtul Militar Sibiu.
În 1876 Bistrița a devenit reședința Comitatului Bistrița-Năsăud. După Unirea din 1918, până în 1925, Bistrița a fost reședința județului Bistrița-Năsăud. Din 1952 orașul avea să devină reședința raionului cu același nume, aparținător de regiunea Cluj. Din 1968 a devenit reședința actualului județ Bistrița-Năsăud.
Din lucrarea semnată de istoricul Ștefan Pascu (Voievodatul Transilvaniei, 1979, Editura Dacia) aflăm că registrele anuale de dare consemnează aproximativ 3050 de locuitori în cetatea Bistriței, în anul 1461.
În anul 1505 cetatea număra aproape 5000 de locuitori, pentru ca între anii 1520 și 1532 populația cetății să scadă la 4.000 de suflete.
Potrivit lui Albert Berger (istoricul care a cercetat arhivele Bistriței din secolele 13 – 16), în jurul anului 1500 existau în oraș 500 de gospodării plătitoare de impozite (hospites). și 138 de chiriași (inquilinos).
În Bistrița trăiau atunci 5 săraci scutiți de impozite (pauperes), orașul înregistrând în documente și 7 case părăsite (domos desertas).
Un moment de referință în statistică îl reprezintă așa-numitul „recensământ iosefin”. Acesta s-a desfășurat între anii 1784-1786, la ordinul împăratului Imperiului Habsburgic – Iosif al II-lea. Este considerat de unii specialiști drept fiind prima înregistrare statistică sistematică a populației din Transilvania.
Conform „recensământului iosefin”, în 1786, Bistrița avea 4637 de locuitori. Acestora li s-au adăugat 365 de persoane din Sigmir, 326 din Slătinița, 497 din Unirea, 505 – din Viișoara, 425 din Ghinda și 590 din Sărata.
40 de ani mai târziu, în Bistrița locuiau deja 5587 de locuitori.
Sursa @ „Bistrițenii și Bistrița. Cuantificări statistico-demografice ale recensămintelor oficiale”, autor Mircea Chira
Foto @ Bistrița de altădată
