Reputatul chitarist Cristian Grămesc, profesor la una dintre cele mai mari școli de muzică din Austria, a susținut timp de o săptămână la Bistrița, cursuri de măiestrie. Elevii și profesorii din oraș au aflat cum se pot îmblânzi emoțiile și frica în fața publicului…
Profesoara Claudia Spahn, de la Institut für Musikermedizin din Freiburg explica faptul că emoțiile și frica de scenă apar atunci când suntem în centrul atenției și avem de prezentat ceva în fața unui public.
Cu toții am experimentat așa ceva. Nu doar muzicienii se confruntă cu asemenea emoții. Ci și cei care au de susținut un examen sau un interviu. Și politicienii au emoții când țin discursuri.
Amestecul de entuziasm, nervozitate, stres și tensiune pe care le simțim înaintea unui spectacol – ca și emoțiile puternice – au legătură cu situațiile care pun viața în pericol.
Frica activează partea simpatică a sistemului nervos care produce adrenalina. Principalele simptome care apar: tahicardie, hipertensiunea arterială, transpirație, gânduri negative…
Cu aceste idei a debutat conferința susținută de reputatul chitarist Cristian Grămesc, la Liceul Tudor Jarda din Bistrița.
Chitaristul a susținut cursuri individuale cu elevi din Bistrița, toată săptămâna trecută. A fost posibil grație unui parteneriat cultural existent între Bistrița și orașul înfrățit Wels din Austria:
Sunt frici pe care le moștenim și cu care ne naștem. Așa cum există frici care apar în copilărie: le învățăm în urma unor situații neplăcute prin care trecem.
Frica de scenă se învață în urma unor experiențe negative. Se instalează inconștient și declanșează spaima că vom greși. „Mi s-a întâmplat și mie. Am vrut atunci să nu mai cânt niciodată la chitară. Să mă las pur și simplu de chitară. Nu eram pregătit să cânt, eram foarte emoționat, tremuram tot și am făcut piesa praf…
La fel am pățit la un concurs în 2012. Nu eram pregătit să intru în finală, dar m-am calificat totuși. Pentru finală trebuia să cânt o sonată de Bach de vreo 20 de minute. Evident că m-am panicat. Am început să repet frenetic înainte de concurs. Pe scenă, când mai aveam vreo șase minute pur și simplu n-am mai știut ce să cânt. M-am pierdut cu totul. Țin minte și acum momentul, știu de unde venea lumina, știu și cine și unde era în sală. Atât de puternic mi s-a imprimat în minte eșecul… Iar de atunci n-am mai vrut să cânt Bach”, a mărturisit Cristian Grămesc.
Pentru alți muzicieni, emoțiile sunt benefice: adrenalina îi determină să cânte mai bine decât la repetiții, de pildă.
Experiența își spune și ea cuvântul…
Pe măsură ce trec anii și se repetă concertele, asimilăm procesul. Învățăm pe măsură ce creștem. Cu cât cântăm mai des pe scenă, cu atât ne dominăm mai bine emoțiile.
Chitaristul Cristian Grămesc a împărtășit elevilor din Bistrița câteva trucuri care l-au ajutat pe el să-și învingă frica de scenă. „Este important să înțelegem că frica de scenă nu este o frică naturală sau moștenită. Este dificil de înfrânt, dar nu imposibil.
În primul rând, orice experiență negativă pe scenă trebuie înlocuită cu una pozitivă”, a subliniat Cristian Grămesc.
Trebuie să fim realiști: este un proces de dezvoltare. E firesc să greșim la început, dar cu fiecare nouă apariție pe scenă câștigăm experiență. Odată cu experiența acumulată, crește și încrederea în sine. Și în felul acesta învățăm treptat să o ținem sub control.
„Ca să eliminăm din frica de scenă trebuie să fim pregătiți să urcăm pe scenă. Adică să ne pregătim așa cum se cuvine. Eu, de pildă, după ce învăț bine notele și îmi stabilesc digitația, mă și înregistrez. Apoi mă uit și mă ascult din afară cumva.
Lucrurile se percep altfel de la o anumită distanță. De multe ori nici nu reușesc să mă uit până la capăt. Mi-e mie jenă de cum am cântat. O iau de la capăt cu studiatul. Cânt din nou și mă înregistrez și mă urmăresc până mă conving eu pe mine însumi că mai bine nu se poate…”, a mai povestit Cristian Grămesc la Bistrița.
Chitaristul le-a mai explicat elevilor cât este de important să studieze piesa pe fragmente, nu doar de la cap la coadă.
„Pianiștii studiază mental, pentru că nu au pianul cu ei de fiecare dată. Ceea ce este extraordinar. Se poate practica în tren, pe stradă, la picnic, pe malul unui râu, oriunde… Studiatul mental e foarte important. Îți imaginezi notele și sunetul lor. Nu e simplu deloc. Inclusiv studiatul mental trebuie studiat”, a mai punctat chitaristul.
Profesoara de pian Melinda Deac, prezentă la conferință, a confirmat: „Este nevoie de o anume forță imaginativă și o concentrare foarte mare. Până când ajungi să ai și tu personal senzația că te auzi cântând. Dar asta necesită timp. Nu se poate chiar de la început…”
Ca să elimină din frica de scenă trebuie să studiem cu atenție și sala de spectacol, a remarcat Cristian Grămesc.
„Trebuie să știi dacă scârțâie parchetul sau scaunul, trebuie să știi pe unde urci pe scenă, pe unde ieși, cum arată…
Cât timp eram student la Salzburg, cântam des într-o sală. Foarte frumoasă… Știam foarte bine cum scârțâie clanța unei uși. Înainte de examenul final îmi imaginam de acasă cum urc pe scenă. Cum mă așez, cum încep piesa. La un moment dat ajungeam să simt tensiunea aia de pe scenă, deși eram la mine acasă… În asemenea momente, nu mai este la fel de greu să-ți stăpânești emoțiile pe scenă…”, a povestit chitaristul.
Cristian Grămesc a recunoscut că există și mici trucuri alimentare care ajută la înfrângerea emoțiilor. „Unii beau cola, alții mănâncă o banană sau o bucată de ciocolată. Sunt lucruri mici care îți dau un strop de energie în plus…”.
Nu în ultimul rând, a mai spus Cristian Grămesc, suntem prea duri cu noi înșine. „Ne criticăm prea des, prea dur. În loc să acceptăm că suntem într-un proces de dezvoltare. Că va fi din ce în ce mai bine…”
