Bistrița nu e mereu fruncea, că aia e Timișoara, dar uneori scoate și ea capu’ și se afirmă printre proletari cum poate, că renumerația e mică, după buget. Iară… Drumurile nu are cum să stea ele frumos care este bune și drepte, că trebuie să are mereu capcane.
În Burg e plin de ele și se înmulțesc precum iepurii. După ce am dat zăpada la o parte să nu ne împiedicăm în aroganțe și figuri bufante, iacătă venim cu idei noi și complexe, domn’le, nu așa… Doar idei care este. Nu, nu, toate are bază consiliată, deschisă la minte, vezi doamne „opăn maindid”, că așa-i la noi, orașul care poate fi denumit lejer „Un Cluj-Napoca wanna be cu iz de comună săracă din Germania”. Dar ne vin ideile… Foioioi, că cum ne vin ideile, că ca noi nu găsim, parol!
Ce? N-ați mai văzut gropi? Să știți că nici lor nu le place de dumneavoastră. Ce, credeți că e ușor să rupă toată ziua anvelope, să rupă planetare, să îmbătrânească cu doi ani mașina? Da’ unde ați mai văzut voi muncă patriotecă, adicălea pe moca, băi? Normal, își permite monsieur Tourquiz fără joben sau turban și nu le simte sub poponeț, că în jeep pe perne de aer zici că ești în avion, merge ca uns. Da’ bietele noastre bătrâne… Ce să mai spună? Hai că vă dau eu o idee. Nu e așa nouă, că prealuminatele minți din PMB au venit deja cu bezna asta de propunere: trenuleț pe bani mulți. Și e dinăla pentru distracția la copii, să se bucure și ei o țâră…
Numa să nu-i dispară trenulețul prin gropile din oraș…
Mare păcat ar fi. Nu tu trenuleț, nu tu distracție, ce să mai! Și unde distracție nu e, nimic nu e. Fără trenuleț, viața e pustiu, nu toți poate. Păcat e și facă o să-și terfelească roțile de fier în gropile care urmează să apară, că la cum răsar, nu-i mai trebuie nicio ploaie, nicio ninsoare centurii Bistriței să cedeze.
O fi ceva, apropo… Apar atâtea gropi că… E lângă cimitirul? Acolo se îngroapă ideile lor geniale? Stați, stați. Aici greșesc. Alea nu se îngroapă, că de ar fi acoperite, ar fi bine. Încă stau frumos, cu burta la soare, vor distracție la mare… Și să încurce șoferii ca o bubă într-o zonă greu accesibilă. Iar când ai mâinile mici…
O sa fie mai ieftine pasajele subterane, jumatate e săpat.
În Bistrița lui Păcală
Drumu-i luat cu asalt
De gerul cu potricală
Ce dă găuri în asfalt.
Și-n urbea medievală
Unde frigul este cneaz,
Când vine gerul năvală
Gropile devin turcoaz.
Prietene lasa jurnalismul ca nu e de tine.
Cu greu am putut sa-ti citesc ‘articolul’ cap coada, mi-ai zapacit neuronii si simtul estetic, atat cat il mai am .
Daca tu crezi ca folosirea abuziva a intentionatelor dezacorduri gramaticale au dat o nota umoristica insiruirii dezlanate de cuvinte si idei de mai sus, te inseli amarnic !
Da, subiectul abordat ne doare pe toti si trebuie tratat cu umor ca sa nu o luam razna. Din pacate nu ti-a iesit, poate data viitoare mai cizelezi putin textul si nu apasi cu atata seninatate tasta „enter” .
Gropile sunt mostenire de la administrația Crețu în cei 12 ani