„Restauratorii au soarta traducătorilor: opera lor este dedicată unei alte opere. Tot aşa cum traducătorii ne fac să înţelegem o creaţie la care, fără ei nu am avea acces, restauratorii muncesc din greu şi în tăcere, pentru a recrea…”
Cuvintele de mai sus aparțin cercetătorului Teodor Mihalca, șeful Secției Restaurare Conservare Patrimoniu de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud.
Teodor Mihalca schițează în doar câteva cuvinte ce presupune munca îndeplinită de restauratorii Muzeului Județean. Care merită, măcar din haști în Paști, un minim exercițiu de admirație. Pentru munca lor tăcută și adesea ignorată de cei din jur…
Uneori se lucrează ani de zile la o singură piesă…
„Munca de conservare și restaurare din cadrul Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud pe timp de pandemie are caracter permanent și este obligatorie conform legii.
Se lucrează de la câteva zile, luni, poate chiar și câțiva ani la o piesă.
Depinde de dificultatea lucrării și suportul de material al piesei.
Îți mai trebuie cunoștințe din multe și diferite domenii.
De fiecare dată sunt alte obiecte…
Iar la fiecare obiect este și partea de cercetare, fotografiere, comisie de restaurare, analiza piesei în laborator, tratamente chimice, analize fizice, restaurare, conservare, documentație scrisă, dosare de restaurare.
Fiind o meserie interdisciplinară, întotdeauna descoperi alte noutăți și provocări.
La buna desfășurare a intervențiilor de restaurare își aduc aportul un număr de trei restauratori care au titlul de expert și doi conservatori, acreditați de Ministerul Culturii”, a explicat Teodor Mihalca.
Restauratorii, precum traducătorii…
„Restauratorii au soarta traducătorilor: opera lor este dedicată unei alte opere.
Tot aşa cum traducătorii ne fac să înţelegem o creaţie la care, fără ei nu am avea acces, restauratorii muncesc din greu şi în tăcere, pentru a recrea.
I-am asemuit, de multe ori, cu acei copişti, închişi în scriptorii, fără de care nu i-am fi putut citi astăzi pe filozofii antici.
De regulă, societatea este ingrată, iar numele restauratorului este uitat, pentru că el, fiinţă morală, nu îşi permite să inventeze, ci doar să ne restituie ceea ce s-a pierdut sau este pe cale să se piardă…”, a mai subliniat Teodor Mihalca.
Nu ar fi rău să reținem, între altele, și faptul că în aceste zile specialiștii de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud inventariază colecția Lapidarul roman.
Muzeograful Adriana Stancu, desenatorul Andreea Ilieș și arheologul Radu Zăgreanu s-au ocupat în aceste zile de una dintre cele mai vechi colecții ale muzeului.
Ea cuprinde un număr important de monumente sculpturale și fragmente de inscripții (circa 45 de fragmente) – descoperite în ultimii ani de cercetări din 2010-2014, în castrul roman de la Ilișua (Arcobara).
Toate acestea au fost analizate, fotografiate și inventariate corespunzător. Iar o parte dintre acestea au fost adăugate expoziției existente.
Unul dintre proiectele viitoare în funcție de resursele financiare disponibile presupune tocmai digitalizarea și scanarea 3D a întregii colecții Lapidar roman de la Muzeul Județean din Bistrița. Astfel ea ar putea deveni accesibilă publicului larg atât din țară, cât și de peste hotare.
Foto @ Complexul Muzeal BN