Nu e dobitoc cu cont de Facebook care să nu se dea în stambă zilele ăstea pe unde are ocazia cu sfaturi medicale de genul: nu există COVID, nu mergeți la spital, medicii vă omoară, la ATI îi leagă și îi sedează pe bolnavi! Băi, deștepților, voi omorâți mai mulți oameni decât poate un medic să salveze! Cu vorbele și cu ipocrizia voastră. Pentru că una spuneți pe net, dar când simțiți că e nasoală treaba, voi sunteți ăia care fugiți primii la medici implorându-i să vă salveze pe voi sau ai voștri! Din păcate, unii care v-au luat de bun sfatul de pe Facebook, ajung prea târziu sau mor cu zile. Nu din cauza medicilor, ci a voastră!
Proști, ipocriți, mulți și guralivi de numa’ pe Facebook! Pot să înțeleg multe, dar pe savanții apăruți peste noapte pe Facebook nu-i pot înțelege, cum nu-i pot înțelege nici pe apostolii prostiei lor, ăia picați în extaz la elucubrațiile oricărui analfabet care nu poate scrie o propoziție corect, dar, ce să vezi, el dă sfaturi medicale valide pe Facebook. Prostu clasei s-a ajuns medic pe Facebook, fără studii, dar cu opinii puternice, susținute de insulte și blesteme – ca să fie mai convingător! Noaptea minții unde s-a ajuns, mai jos nu cred că se poate…
Scriu de 22 de ani cu responsabilitatea fiecărui cuvânt pe care îl aștern. De fiecare dată m-am gândit cum poate fi interpretat un cuvânt, ce gravitate are, ce consecințe poate aduce, iar când e vorba de ceva care ar putea trasa linia între viață și moarte pot sta și zece ore să mă gândesc cum abordăm un articol, cum să fac să nu fac rău, să fac bine, să îndrept. Dacă la ziar purtăm responsabilitatea juridică și morală a fiecărui cuvânt scris, pe Facebook se pare că toată lumea e liberă la aruncat toată prostia și zoaia lumii, fără nici o răspundere. Cea juridică e practic inexistentă, iar la cea morală cine să se gândească?! În niciun caz savanții analfabeți care postează la aproape fiecare articol sfaturi medicale din întunecimea minții lor.
Nu cunosc mecanismul minții prin care sfatul unui tembel de pe Facebook e mai valid decât al unui doctor, așa cum o fotografie sau o filmare făcută de un amator este mai credibilă decât una impecabilă, făcută de un profesionist. Dar vă asigur că există.
De fiecare date când un savant de Facebook postează “nu există COVID, e o banală gripă, nu vă duceți la doctor, medicii vă omoară” – se găsesc câțiva care să-l creadă. Așa s-a ajuns ca mulți să stea acasă luând de bune sfaturile lui “neica nimeni” de pe Facebook, să ajungă prea târziu la spital, cu o afectare pulmonară foarte mare, să moară cu zile, când ar fi putut fi salvați. Cine e de vină? Medicul care nu i-a mai putut face nimic, că nu există niciun medicament minune care să regenereze plămânii, sau tu, comentatorule, care l-ai încurajat să stea acasă, că e o banală gripă?! Juridic nu răspunzi, dar moral nu simți că ai vina de a fi îndrumat spre moarte în chinuri un prieten virtual, chiar pe cineva din familie?! Cine îți dă ție dreptul să negi știința, tu, care nu știi nimic de ea, n-ai citit în viața ta un studiu medical, nu ai citit suficient cât să pricepi concluziile?
Cu toată responsabilitatea vă scriu, negru pe alb, că au ucis și ucid mai mulți oameni comentariile unor imbecili decât au putut salva medicii.
Știu că sunt mai mulți, dar mai puțini combativi pe Facebook, cei care NU cred idioțeniile unor comentaci. Și lor mă adresez acum: Faceți-vă curaj și combateți-i pe cei care prin “sfaturile” lor își duc în stare gravă sau își omoară semenii. Puneți-i la punct, civilizat, cu argumente, dar nu părăsiți dezgustați câmpul de luptă. S-a ajuns prea departe și ajungem părtași la moartea cu zile a unor semeni. Nu vrem asta, nu?
Și luptați pentru a păstra respectul medicilor și așa puțini pe care-i mai avem. S-ar simți mai bine să știe că nu sunt singuri în lupta asta, ar fi un bonus moral de care, credeți-mă, au mare nevoie, zilele ăstea. Sunt extenuați, umiliți de toți idioții care-i fac pe Facebook criminali. Au ajuns să fie reduși la tăcere de șoșocii uniți de prostie, puși sub scut de lipsa de responsabilitate juridică în spațiul public, iar pe cea morală n-o conștientizează. E cazul să intervenim, credeți-mă. Virusul ăsta e mai pervers decât credeam și se reinventează înainte ca medicii să găsească schema perfectă de tratament. Nu aș vrea să vă sperii, dar mai nou are o formă atât de violentă că sub medicația care se știa că merge nu mai cedează. Și în tot acest timp, noi stăm și ne uităm pe rețelele sociale unde deținătorii adevărului absolut au tras primele concluzii: medicii îi omoară, spitalul îi omoară. NU faptul că au stat acasă, că poate au ajuns prea târziu, că poate e o formă mai violentă cu care nu-i de glumă și trebuie să te vadă un medic cât mai repede.
Unde a dus genul ăsta de retorică anti Covid, anti medici, anti spitale? I-am auzit pe părinții fetiței de 9 ani din Tureac (într-un live susținut de două jeguri umane care se recomandă a fi jurnaliști, dar care, după mine, ar trebui anchetați pentru felul în care folosesc această calitate pentru a dezinforma și manipula oamenii fără educație într-un context pandemic) afirmând, revoltați și rușinați, că blestemații de medici le-au spus că copila lor a avut COVID, ceva ce n-a avut neam de neamul lor, că n-au cum să aibă, că nu există. “Jurnaliștii” insistau să deschidă coșciugul, au sunat la 112 să anunțe ei că fata a murit, dar n-a avut COVID, că să se investigheze, draci, laci. Noaptea minții. Argumentul lor? Rezultatul pozitiv al testului COVID, venit după o zi de la deces. Ori așa ceva nu se poate, e făcătură – s-a isterizat poporul! Ba se poate, dacă aveați puțină minte să judecați logic situația: rezultatele unui test pe REAL TIME PCR nu se dau instant. Dacă sunt recoltate după-masa, vin a doua zi – simplu și logic. N-a ajuns ambulanța – s-a strigat pe live-ul groazei! Ba da, a ajuns ambulanța, chiar cea pe care a văzut-o fata trecând pe drum și a intrat într-un atac de panică, care suprapus peste vomă, a făcut să tragă în plămâni voma și să se înece stupid cu ea.
Și uite așa, înnebunim cu toții în țara asta cu prea mulți savanți care nu doar că nu au școala necesară, dar nu au nici cei șapte ani de educație de acasă, care să nu le permită să judece ei știința sau un doctor cu zeci de ani de studii și practică în spate.
Nu am să închei articolul înainte de a demonta o altă prostie care circulă pe Facebook, despre criminalii de la ATI, numai acolo să nu ajungi, că mori, legat și sedat – scriu savanții agramați.
În toată lumea, în secțiile ATI se practică contenționarea și sedarea bolnavului, nu le-au inventat medicii din România. Secția ATI – Anestezie Terapie Intensivă – este secția în care este dus bolnavul aflat între viață și moarte, pentru tratamente pe care doar medicii și asistenții din ATI le pot face – sunt magicienii din medicină, cei care fac minuni în cazuri disperate, fără șansă. Uneori reușesc, de multe ori sunt învinși, dar nu renunță, luptă optimiști pentru următorul bolnav.
Nu o să prea vedeți bolnavi stând la taclale în ATI, iar dacă ați fost într-o secție poate ați putut observa că majoritatea dorm. Pe unii boala și sistemul de apărare al organismului i-a împins în comă, iar în cazul altora sunt sedați pentru a suporta durerea sau starea de disconfort cumplită dată de o afecțiune sau un traumatism grav. În plus, somnul este forma de recuperare cea mai bună a organismului afectat de boală, prin care, să mă exprim plastic, toare resursele organismului sunt îndreptate pentru refacere. Uneori, bolnavii agitați sau care au boli ale vârstei înaintate, precum Alzheimer sau demență senilă, sunt legați pentru a nu-și face rău. Involuntar sau inconștient își smulg branulele, de exemplu, branule pe care, probabil, asistentele abia au reușit să le pună într-o venă “bună”, găsită cu greu, și aia. Alții își smulg masca de oxigen de pe față, iar fără ea ar muri în câteva zeci de minute. De asta sunt contenționați, legați, unii bolnavi din ATI. Nu ca să-i răstignească pentru a-i chinui, ci pentru a-i ajuta. Și da, în secția ATI, rata de mortalitate e mare, că, vă repet, cei care ajung acolo sunt între viață și moarte.
În urmă cu vreo 17 ani, într-un interviu, dr. Dudaș, tânăr medic ATI în acea vreme la Spitalul Județean, îmi spunea într-un interviu că e cea mai ciudată secție. Citez din memorie: “Niciodată nu ne mulțumesc aparținătorii când salvăm un bolnav și aia e victoria noastră, de fapt. Culmea, ne trimit flori și ciocolată când nu am reușit să îi salvăm…” Era frustrant și de neînțeles pentru tânărul medic.
Cum ar fi să ne felicităm medicii pentru fiecare viață salvată în Spitalul Județean de Urgență Bistrița? Cum ar fi să le arătăm susținerea noastră combătându-i pe cei care îi umilesc și insultă, disprețuind efortul lor de a salva fiecare viață.
Avem astăzi un Spital Județean de Urgență cum puține sunt în țară. Avem acum și medici tineri, buni, entuziasmați, veniți majoritatea din centrele universitare. Cum ar fi să le arătăm respect și prețuire, gesturi mici care să le pună aripi, să-i impulsioneze să facă mai mult decât știu că pot?!
Hula și insulta nu vor aduce nimic bun. Și nu aș vrea să rămânem pe mâna savanților de pe Facebook. Oricât s-ar da de deștepți, nu știu intuba și nici să te readucă la viață când ești aproape mort…