„…Oamenii cu dizabilități se nasc și cresc, în cel mai fericit caz într-o familie, trăindu-și viața într-un cerc închis și strâmt din care nu reușesc să iasă niciodată. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că noi nu le oferim șansa de a evolua, de a progresa…” Este Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, a celor aflați de cele mai multe ori într-o situație dureroasă și lipsită de speranță…
„Situația copiilor și adulților cu dizabilități din România este dureroasă și de cele mai multe ori lipsită de speranță. Deprivați material, social, educațional, medical, stigmatizați sau direct ignorați, oamenii cu dizabilități se nasc și cresc, în cel mai fericit caz într-o familie, trăindu-și viața într-un cerc închis și strâmt din care nu reușesc să iasă niciodată.
Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că noi nu le oferim șansa de a evolua, de a progresa, de a deveni cea mai bună versiune a lor. Una care în cel mai rău caz răspândește lumină și dragoste iar în cel mai bun o face fiind și membru activ al societății.
Dacă vă e greu să fiți români în România fără nici o dizabilitate, vă rog un singur lucru azi, să încercați să vă imaginați cum ar fi viața voastră în aceeași țară dacă ați avea pe deasupra o dizabilitate severă, un copil, un părinte sau un frate cu o dizabilitate severă, să trăiți cu 1500 de lei pe lună din care să cumpărați mâncare, haine, să plătiți întreținerea, să plătiți servicii medicale, servicii de terapie, însoțitori, să nu aveți NICI un prieten, să nu vă sune nimeni să vă invite la o plimbare, să nu vă caute nimeni, ba pe deasupra să mai și nimeriți într-o comună/oraș în care Primăria să nu vă achite drepturile la timp. Și lista ar putea continua.
Pe mine, viața și munca cu copiii diferit abillitați m-au salvat. M-au învățat ce este cu adevărat prețios în viață, dar m-au familiarizat și cu cruzimea cu care societatea românească tratează încă persoanele cu dizabilități. Și da, m-au transformat într-un animal feroce atunci când vine vorba de a le apăra drepturile.
Nimic nu va fi bine
până când de la cel mai mic la cel mai mare nu vom învăța să respectăm ființa umană nu pentru că ARE, nu pentru că POATE, nu pentru că FACE, ci pentru că ESTE…” a transmis psihologul Ana Dragu, coordonatoarea Centrului pentru Resurse și Referință în Autism „Micul Prinț” din Bistrița.
Și Adolfina Popovici a postat pe pagina sa de socializare un mesaj emoționant dedicat acestei zile:
„Azi alături cu sufletul de toate categoriile de persoane cu diazibilități…!
Vreau să îi încurajez pe toți să lupte pentru drepturile lor, să nu se lase marginalizați…
Mulți din voi sunteți persoane cu abilități deosebite care vă sunt îngrădite de așa zisul slogan al multora (e handicapat)
Nu lăsați ca aceste autorități meschine cărora nu le pasă decât de ei să înjosească această categorie de oameni…! Din păcate statul cu mai marii lor conducători acum își bat joc de aceste categorii, care tac și înghit, de frică să nu li se ia și acel puțin, puțin dat… Duc o adevărată luptă pentru supraviețuire…
Nu mai acceptați marginalizarea. Nu lăsați ca cei care trebuie să vă apere interesele să vă trădeze prin promisiuni false!
Mulți dintre cei cu dizabilități nu au putut lupta cu sistemul, au rămas fără muncă și fără sprijin. Iar azi o duc din greu în mai greu… Pentru ei trag un semnal de alarmă tuturor instituțiilor statului: NU VĂ MAI BATEȚI JOC DE PERSOANELE CU DIAZIBILITĂȚI…! NU MARGINALIZAȚI ACEȘTI OAMENI…!”
*****
Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi este marcată, anual, pe 3 decembrie cu scopul de a promova şi implementa programele destinate îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă pentru aceste categorii sociale defavorizate. Potrivit site-ului Organizaţiei Naţiunilor Unite (www.un.org) această zi a fost proclamată în 1992, prin rezoluţia 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilităţi (1983-1992).
Criza mondială a COVID-19 adânceşte inegalităţile preexistente, expune gradul de excludere şi evidenţiază faptul că munca privind incluziunea cu handicap este imperativă – mai notează Agerpres.
Persoanele cu dizabilităţi sunt printre cele mai excluse din societate şi printre cele mai afectate în criza sanitară mondială în ceea ce priveşte decesele. Chiar şi în condiţii normale, persoanele cu dizabilităţi au mai puţine şanse să aibă acces la asistenţă medicală, educaţie, locuri de muncă şi să participe în comunitate.
Foto Deschidere @ Arhivă
