Mă simt profesor pentru că această calitate nu ți-o ia nimeni, mă simt chemat, îmi place să explic, spunea George Pruteanu, în contradicție cu calitatea de senator pe care o considera temporară. E greu de crezut că acea calitate politică l-a influențat în vreun fel pe domnul profesor, mai degrabă l-a ajutat să descopere că jocurile din sfera partidelor au acea promiscuitate a unui jurământ strâmb dus la extrem.
La Bistrița, profesorul Florin Bojor a devenit militant pentru un partid, care în opinia sa are un candidat perfect. Este vorba de PNL și Ioan Turc. Nu și-a ascuns intențiile sub plapuma ipocriziei, dar s-a urcat cu papucii în patul conjugal al altor partide, considerând că mariajul Turc-Primărie este cea mai bună soluție.
În treacăt fie spus, nici Turc nu e vreun fecior și nici Primăria fată mare, astfel că n-avem cum juca cearșaful la nunta preconizată pe 27 septembrie.
Domnul profesor nu excelează în vrăjeală liberală și îi anunță pe ceilalți contracandidați care va fi ordinea sosirii la alegerile din 27 septembrie. Astfel, pe Ionuț Simionca PMP îl vede pe locul 3. Viziunea sa se bazează pe calcule existențiale și nicidecum pe o cercetare sistematică a elementului electoral. Astfel, Florin Bojor are oleacă din Nostradamus, o țâră din Baba Vanga și destul din Mama Omida, care nu a devenit vreodată fluture.
Ignoranța regulilor democrației, în care oricare cetățean are dreptul de a alege sau de a fi ales, conduce inevitabil spre o deziluzie. Intelectualitatea nu te salvează de penibil, iar experiența din copilărie când călăream mături are conotații dezamăgitoare. Nu devii nici călăreț și nici vrăjitoare.
Ceea ce adulmecă domnul profesor Bojor se tratează cu picături de uitare și pastile pentru indiferență.
Ionuț Simionca a spus că nu face jocurile nimănui și a propus la un moment dat un sondaj în care el și Ioan Turc să-și măsoare potența politică. Turc a refuzat, Simionca a renunțat să îl convingă, dar se pare că a convins o domnișoară să spună… DA. Cică ar fi vorba de viitoarea soție care, spune gura lumii, ar fi pesedistă. Asta nu înseamnă că, dacă ar fi adevărat, deputatul Simionca ar face jocurile Alianței pentru Bistrița-Năsăud, ci doar că dorește o alianță pentru el.
Domnul profesor Florin Bojor nu știe totodată că Dan Dumitru Ciobănică nu mai arbitrează jocul altora și vrea doar, tot gura lumii slobodă, să se stabilizeze emoțional cu o autorizație de construcție. Un fel de penalty pentru tine, executat de tine, fără portar.
Mai sunt și alți candidați pe care Florin Bojor nu-i nominalizează, dar care, repetăm, într-o democrație, au șansa lor. Și dreptul de a candida.
Nu-i Florin Bojor singurul vinovat că Ioan Turc s-a urcat pe soclu și se crede statuie, mai sunt și alții, unii de la care pretențiile curgeau precum pet-urile pe apele Bistriței la o viitură.
De departe, cel mai năvalnic este Florin Urâte, care confundă „a fi liberal” cu „a fi sentimental”. Viziunea lui Urâte este că Ioan Turc este oferit de alianța PNL-USR-PLUS nu numai Bistriței. Ioan Turc va fi cică un primar al județului, țării, al Europei. Un primar intergalactic care va să zică, folosit pe post de satelit pentru comunicațiile cu cetățenii Bistriței. Așa se rezolvă digitalizarea, iar cerșetorii din Bistrița se vor uita spre cer și se vor închina că le vorbește cel de sus. De la primărie.
Excelentă viziune a domnului Urâte, specialist în economie, dar care nu face economie de laude asimptomatice. În concluzie, domnul profesor Bojor, cu ale sale scrisori publice se introduce efectiv gratuit în plasa unei politici în care alianțele ucid speranțele, dar democratic.
„Domnului profesor, cu dragoste” a fost un film document, o scrisoare neștampilată la vreo urnă, în care unii tineri, golani de felul lor, au ajuns să respecte valorile civice, din respect pentru un profesor care le-a explicat că democrația s-a făurit pe eșecurile altora. Se prea poate și a domnului Turc. Sau Niculae. Sau Simionca. Sau Ciobănică.
Mă rog, cu dragoste, domnule profesor…
