Este duminica Învierii Domnului – biruinţa împăcării, surparea războiului şi înfrângerea diavolului – cum spunea, nu demult, părintele Cleopa. Este ziua în care Iisus Hristos a zdrobit porţile de aramă. Ziua în care moartea s-a transformat în somn. Ziua care a început, în cartierul nostru, cu un răcnet…
Este Duminica Învierii, duminica în care Iisus Hristos a călcat moartea în picioare cu moarte… La noi în cartier totul părea azi-noapte învăluit în beznă… Am deschis larg ferestrele. Am așezat lumânarea aprinsă pe pervaz. Flacăra a început să tremure în bătaia unor rafale de vânt subțire.
Este cam înclinată, să sperăm că nu se va prăbuși pe trotuar. „Dar și dacă se va prăbuși, măcar de data asta nu va cădea în capul nimănui… Nu e nimeni pe stradă…”, mormăie unul dintre copii.
În dreapta, spre centru, se aud doi sau trei câini lătrând… „Latră și ei în limba lor tot Hristos a Înviat ?!”, au vrut să știe copiii.
Bine-nțeles.
Ciulim urechile, să prindem din zbor cântecul care despică în două această noapte – Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând... Suntem la 10 minute de mers pe jos de biserică… Ar trebui să se audă totuși ceva… Se și aud frânturi, după câteva minute lungi de încordare…
O mașină de poliție traversează strada, în liniște, în fața noastră… Balcoanele zac tăcute, în beznă. Nu vedem pe nimeni ieșind cu lumânări aprinse. Între timp, lumânarea noastră roșie – ușor înclinată – își picură ceara în ritmul ei lent, curbat. Se formează parcă o stalactită fierbinte, transparentă, strâmbă…
Suntem singuri. Și avem toate șansele să ne înfruptăm acum din lume, ca dintr-o halcă de carne care nu există decât în imaginația noastră… Înainte să renunțăm la tot și să ne retragem înăuntrul casei, se aude o altă fereastră, deschizându-se. Se aude un răcnet smuls dinăuntru, cu încordare și un fel de durere: HRISTOS A ÎNVIAT…!
Tresărim, încercând să recunoaștem vocea vecinului… Dar până să ne dumirim – vine răspunsul – sub forma unui alt răcnet: ADEVĂRAT C-A ÎNVIAT…!!!
Apoi cineva închide plasa de țânțari, cu un pocnet sec. Și apoi – și fereastra… Atât…
E vremea să ne dovedim apți până la neființă în fața unei asemenea invitații. Ni s-a oferit pe tavă… Fără pretenții… Fără preț…
Nu ne rămâne decât să pregătim – așa cum se cuvine – masa de duminică dimineața. Pe un ștergar nou – ouă roșii, păscuțele, pâine sfințită cu vin. O farfurie cu ou și bănuț în care să ne spălăm dimineață. Lumânarea aprinsă…
[arve url=”https://www.youtube.com/embed/NKnR9LqvYqk” /]