Cine a avut ochi de văzut și suflet de simțit – a văzut și simțit: în ultimele zile (de aproape o săptămână) ceața a învăluit amenințător orașul… Ca să transmită – ce…?!?
De câteva zile încoace, Bistrița s-a văzut nevoită să suporte în tăcere o ceață albicioasă, inexplicabilă, densă, parcă mirosind ușor a brumă și promoroacă. Și a filme de groază cu scheletice fantome…!
Unii dintre martorii fenomenului și-au închipuit că orașul nu a încercat decât să-și ascundă sub ceață mizeriile, tristețea organică și cine știe câte alte secrete de nepătruns… Alții au opinat că dimpotrivă – a fost vorba de camuflarea unor matrapazlâcuri politice greu de închipuit… Ceilalți au avut cel puțin curajul să recunoască flagrant: „Ne-au bîgat în ceață! Ba, mai grav, ne-au uitat acolo!”
Cert este că s-a chircit orașul nostru sub ceață, răpus parcă de voalul îndesat de spumă albă… S-a lăsat copleșit pur și simplu și dominat definitiv de molima albă. S-a prăbușit, călcat în picioare ca și cum riposta ar fi imposibilă. Sau inutilă.
Ca și cum ceața ar fi imposibil de desființat… Fără să bănuiască faptul că – într-un fel – ne putem totuși întâlni dimineața – în zona în care ceața ne dezvăluie viața…!
Sau că într-un fel, atâtea crime împreună cu tine…
[arve url=”https://youtu.be/3oge9XAjt-U” /]
