Sunt expirate multe dintre mecanismele unei astfel de structuri si ele nu mai pot fi acordate cu nevoile din economia europeana.

Insa, unul dintre secretele reusitei bistritene in domeniul fotbalului a fost tocmai aceasta forma de organizare. Poate chiar cheia rezistentei Gloriei in prima divizie din 90 incoace. Mana libera acordata presedintelui Jean Padureanu, decizia si increderea unanima incredintata Lordului, care a facut ce-a stiut el pentru binele echipei, au fost esentiale pana acum.

Cu mijloace ortodoxe sau neortodoxe, legale sau la limita legalitatii, transparente sau mai putin transparente, Padureanu a tinut echipa in prima liga. Luptandu-se cu toate armele intr-o jungla extrem de deasa cum a fost si probabil va mai fi fotbalul romanesc. Nu cred ca o societate pe actiuni sau un SRL cu mai multi actionari in care sa-si fi bagat nasul si altii ar fi dat aceleasi rezultate. Si sunt aproape convins ca vremurile astea grele ar spulbera in doi timpi si trei miscari orice alt forma de organizare a clubului.

Daca-i impunem lui Padureanu fiecare pas prin AGA sau printr-un Consiliu de Administratie adevarat (nu de forma cum e cel actual), ne putem lua adio de la fotbalul mare. Orice investitor, fie el suporter de rand care cumpara o actiune vrea profit, vrea putere de decizie, vrea performanta. Dupa parerea mea, astea nu se puteau realiza pana acum la Bistrita mai mult decat in stilul lui Padureanu. Si nu o sa se poata nici in urmatorii ani, la cum evolueaza lucrurile in Romania.

Investitorii vin, baga si asteapta sa scoata repede. Din Gloria Bistrita, adica dintr-un club plasat acolo unde se agata harta in cui, se pot da doar tunuri la ora asta. Nici cadrul economic din Romania, nici puterea financiara a locurilor, nici mediul fotbalistic din tara noastra nu imbie la o afacere profitabila si performanta intr-un cadru perfect transparent si legal.

Daca vrem sa o luam de la inceput, sa radem tot si sa construim un club dupa standarde occidentale, atunci sa dam unda verde societatii pe actiuni. Insa nu avem nici o garantie ca sacalii nu vor daraburi si ucide prada cat ai clipi, fiindca se vor gasi destui flamanzi care sa dea tarcoale Gloriei. Si-apoi exista riscul sa ne chinuim la fel intr-o economie bolnava cum e a Romaniei si sa riscam sa nu mai ajungem niciodata in Divizia A.

Insa, daca vrem sa ne mai folosim de Jean Padureanu cate zile va mai avea, de experienta lui uriasa, de relatiile si de iscusinta lui iesita din comun in acest domeniu, atunci ar trebui sa lasam lucrurile asa cum sunt. Macar pana se va mai inzdraveni un pic mediul economic general. Si sa-i dam o mana de ajutor exact ca unui bunic care ne poate invata multe, care ne duce copiii la gradinita, care are grija de casa, dar care nu se mai descurca cu pensia. Sa-l lasam in pace pe Padureanu. Sa nu-l imbatam de cap la 75 de ani, daca mai vrem cativa ani de fotbal in prima liga. Si-apoi, dupa ce nu va mai fi, avem vreme de experiente si manevre de toate felurile, ca oricum nu vom mai reusi vreodata sa tinem fotbalul bistritean acolo unde l-a tinut el.

Adrian Linca

www.sportulbistritean.ro